News Flash:

Cum a fost inventata tarta Tatin

16 Iulie 2013
1192 Vizualizari | 0 Comentarii
Retetele au o viata a lor. Se nasc, se dezvolta, imprumuta din personalitatea epocii sau migreaza pe meleaguri straine pentru a-si implini destinul. Unele din ele poarta nume si cel mai adesea au o poveste. Ca scriitor si gastronom in devenire, este o placere dubla oportunitatea de a-mi imagina circumstantele in care a aparut o reteta, reconstruindu-i traseul din cuvinte, asa cum un arheolog reface chipuri de statui din cioburi si fragmente, pornind de la un miez real. Iata asadar o istorie gastronomica romantata, care sa completeze experienta senzoriala.

POVESTEA TARTEI TATIN, UNA DIN VERSIUNI.
Mademoiselle Stephanie este grabita. Are de pregatit cina pentru oaspetii hotelului si se plange ca nu are ajutor. Cand e grabita, ruleaza r-urile cu putere, ca si cum ar rasni piper lung de Indonezia. Pentru seara a anuntat supa rrece de carrtofi si prrrrrraz sotat in unt, fripturra de rrata la cuptorrr cu purrre pufos si prajiturrra cu merre.

Este trecut de patru dupa-amiaza si abia a reusit sa transeze rata si sa curete mormanul de cartofi. O ajuta un baiat, insa acela mai mult se zgaieste la fustele slujnicei. La ora cinci si jumatate friptura este condimentata in cuptor, iar prazul se desface lenes in tigaie, sfaraind usor in unt.

Cina se serveste la ora 19:00 si mai sunt atatea de facut... Ah, Caroline, sora ei de sange, singuratate si hotelarie tocmai acum si-a gasit sa stea la palavre cu vanzatorul de lapte!  Ca domnisoare respectabile ce tin un hotel in Lamotte-Beuvron, la nici 160 kilometri de Paris, Stephanie si Caroline Tatin fac piata, gatesc si servesc singure oaspetii, primind ajutor doar la menaj si gradinarit. Nu se face ca niste domnisoare, chiar daca au impletit cosita dalba, sa se ocupe de lenjeria cavalerilor ce poposesc la hotelul lor.

Stephanie a curatat merele si le-a pus la foc moale, scaldate in unt si zahar. Verifica apoi rata in cuptor si decide ca ii mai trebuie putina untura. Pasarea aceasta nu a fost indopata bine, o sa aiba grija sa-i transmita ea fermierului Philippe. Pe cand acopera copanele cu untura de la rata de saptamana trecuta, nasul ei lung de fata batrana ii spune ca untul s-a caramelizat. Alearga intr-un suflet la masina de gatit si striga inca inainte de a ajunge: „Mon Dieu! Am ars merele!„

ARE DREPTATE, DAR NUMAI PE JUMATATE; MERELE S-AU RASCOPT ŞI-S RUMENE ŞI LIPICIOASE IN TIGAIE, bolborosind nervoase in suc propriu, ingrosat de unt si zahar. Ce sa faca? E trecut de sase si jumatate, nu mai are nici timp si nici mere sa refaca prajitura. Acopera dezastrul cu o paturica de aluat foetat si rastoarna prajitura readusa la viata pe un platou. Feliile de mere se cuibaresc cuminti in sosul ce se-ntareste usor, pastrandu-le in forma si Stephanie continua sa o bombane pe Caroline-flecara.

Cu inima cat un purice, domnisoara Stephanie se infatiseaza oaspetilor tinand in mana platoul rotund si ii serveste cu gura stransa, aruncand cu ochii sageti verzi catre mademoiselle Caroline, ce tocmai a intrat in vorba cu un domn care a cerut a doua portie de desert. Se intampla pe la 1890, in Franta, iar desertul ce a luat numele surorilor Tatin a devenit simbol al patiseriei franceze.

sursa: businessmagazin
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gastronom caroline tatin
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Culinar.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1742 (s) | 23 queries | Mysql time :0.024615 (s)